Am mai spus-o de nu stiu cate ori si probabil c-am s-o mai spun: cand educatia, bunul simt, respectul, sunt plecate cu sorcova, adio nene, poti sa faci tu ce-ai face, nu le mai prinzi. Daca n-ai reusit sa te tii dupa ele in primii sapte ani, mai tarziu nu mai ai nicio sansa. Daca-ti dai silinta, daca ceea ce ti se spune nu-ti intra pe-o ureche si-ti iese instant si fluierand pe cealalta, poate, poate, altfel, degeaba incearca unul, altul, sa te ajute, se chinuie in zadar. Bine, acuma si caracterul pe care-l ai ar putea sa-ti stea in cale, dar daca te ambitionezi, cu oarece efort ai putea si pe-asta sa-l modelezi, sa-l aduci pe calea cea buna. Dar… e multe si e grele, nu-i asa?
PS. Nu ca m-ar interesa, fiecare se izbeste de zid dupa pofta inimii, dar atunci cand unele lucruri ma afecteaza direct, parca nu-mi vine sa zambesc. Cine m-a suparat? NIMENI.