A n-spea lege a invatamantului! Doamne, ce-or avea cu copiii astia? Care cum e-nscaunat, cum schimba legea. Uite asa poate lasa si el ceva, ceva, posteritatii, ca altfel… Dar saracii copii, oare ce vina au? Ei ce sa mai stie, ce sa mai invete, cand or sa dea examene, la ce, din ce, si mai ales de ce? Si atunci, nu-i normal sa-si bage ceva-n ea de scoala si eventual sa-i umple frigiderul lu’ dom’ ministru?! Ca si-asa are Google!
Un amic venit pe la mine zilele trecute, imi zice: Gogule, m-am lasat de fumat! Bai, da-ma dracu’, zic, cum facusi? La care scoate din buzunar o tigara de plastic si zice: trage! Trag, scoate fum, emana o aroma misto, si de tare ce e ma-nnec. Nu-i problema, zice, pot s-o fac si light daca vrei. Excelenta tigara, dupa mine, care fumez doua pachete pe zi! Suna interesant? E pe net, probabil stiati. Nu se face prea multa publicitate… La cat ar pierde statul…
PS. Cum fac rost de bani, imi iau si eu una.
Ma repet? Probabil… Poate, poate-ti intra dracu-n tartacuta aia umpluta cu rumegus… Ti-am zis o data, de doua, de noua, nu ma cert cu tine! Io am apucat niste vremuri, cand prieteni-ti spuneau atunci cand greseai: bai, esti de jos! Si cand prietenii-ti terminau facultatile cu media zece, cum dracu puteai sa nu crezi ca chiar au dreptate?! Chiar te simteai de jos! Acum? Bluji am, jaca am, o leaca di bataii stiu… Alo, domnu’, pentru mine, asta de jos, tu nu esti de jos, tu esti pa!
PS. Nu ma exprim la feminin, dintr-o unda de politete…
Aveam un apartament la etajul unu. Trei camere, din care una, sufrageria, goala, goala. Eram si noi tineri… Imi propusese un amic sa ne dea juma’ de sifonier da’ n-am stiut cum sa-l taiem, pe lung, pe lat, drept pentru care am luat numai juma’ de pat. Si daca tot aveam o camera goala, sambata de sambata gaseam noi un motiv de bairam. In cele mai rele cazuri o tineam doar pana luni dimineata. Aveam un amic, Mihai, care se ocupa de muzica. Bautura, no problem, la greu! Mancare, de miros. Uneori ne mai taxa cate-un militian ca tulburam linistea publica… Printre cele mai tari? Cand Cristi, un amic, i-a adus sotiei mele de ziua ei un imens buchet de flori: furase toti bujorii din Herastrau! Sau cu baiatul lui Raul, un meserias in ceea ce privea muzica si dansul, care era surd si dansa dupa ceea ce vedea. Sau cu Cristiana, care s-a otravit de abia am salvat-o, de dragul unuia mai mare cu vreo zece-cinspe ani. Sau cand venea si fostul director al liceului unde invatasem, Stoenescu… Si dimineata, ciordeam cate o naveta de iaurt, ca la parter era o mare alimentara, si pe la cinci, baga marfa…
De cand au inceput lucrarile la Pasajul Basarab, in zona Grozavesti unde locuiesc, s-au desfiintat unul cate unul toate mijloacele de transport in comun, in final, ramanand doar metroul. De cateva zile insa, chiar pe, vai de ea, strada mea, a inceput sa circule un autobuz RATB: linia 607. Initial am crezut ca asta se datoreaza articolului de pe blogul meu, cand colo, cum se numeste statia din coltul strazii mele? Primaria Municipiului Bucuresti! Am priceput: dom? Oprescu isi muta catrafusele la noul sediu si angajatii s-au plans ca n-au cu ce ajunge la munca. Pai, dom? primar, la noi amaratii, care ne chinuim p-aici d-atata timp, nu te-ai gandit, sau nu ti-a pasat?
